Zapada lui Schindler

Aerul arata ieri asa cum trebuie sa fi aratat cerul inainte de inventarea oraselor. Ningea cosmic, cam cu o saptamana mai devreme decat ar fi trebuit. Stai si te uiti ca vita pe geam, doua-trei emotii de copil, Craciun, alb-puritate si deoadata te pocneste. E o minciuna ca toate celelalte, o hotie, o manevra de PR. E zapada lui Schindler: o tentativa puerila de a falsifica, pe moment, realitatea.

Sa ma explic…

In “Lista lui Schindler”, nazistii incearca sa-si ascunda genocidul arzand cadavrele. In scurt timp, peste lagar si peste oamenii care locuiau in apropiere incepe sa ninga, in mijlocul verii, cu cenusa de om. Cu acea ramasita organica ce refuza sa dea spre disparitie o intreaga existenta (cine si-a dus vreo ruda la crematoriu stie ce inseamna sa-i vezi fumul iesind pe horn si, in zilele cu vant, sa o inhalezi, sa stii ca din acea clipa va exista pentru totdeauna in plamanii, in sangele tau).

Zapada de ieri a fost PR. Sa sarim repede cu emotiile pe la geamuri, sa aprindem lumanari, sa bem vinuri rosii, grele, sa ne futem, dar mai ales sa uitam ce e sub zapada. Azi dimineata, ascunzisul inca rezista, oamenii isi mai curatau gheata de pe masini, gradinile nu se umplusera inca de rahati de caine, canalele desfundate nu-si ranjeau inca gurile stirbe catre lume.

Sub zapada stam noi, bucurestenii. Stau seringile, flegmele tuberculoase, peturile de bere, gropile, chistoacele din scrumiere golite langa masina, resturile din frigider, refuzate chiar si de caini, hainele putrezite ale aurolacilor, boraturile carmolishtilor din colt si, mai grav, toata dezabuzarea si toata resemnarea noastra. O zapada comandata de Primarie si platita de REBU, RASUB, ROSAL si cine cacat o mai conduce masinile alea de zeama puturoasa.

Am dovedit in 18 ani ca nu suntem in stare (‘te’n'gura, Dorele) sa facem o strada care sa reziste mai mult de doi, hai trei ani. Sunt miliarde de euro traduse prin lipsa de calculatoare in scoli, prin lipsa de medicamente din farmacii, prin lefurile de mizerie ale profesorilor si doctorilor, prin jegul caminelor de batrani si al orfelinatelor. Si cel mai mult ma enerveaza cacatii astia care stau la geam si zambesc tamp la prima urma de zapada, de parca jegul de dedesubt n’ar fi fost construit pe indelete si din banii lor. Pentru fiecare metru patrat de plombe si asfalturi furat din buzunarele voastre, cate sticle de vin aveati azi in colectie? Cate excursii la ski faceati? Cate haine noi cumparati copiilor si cate cine romantice in oras luati? Cate biblioteci umpleati cu carti noi? Sa dea Dumnezeu sa mai ninga. Macar de s-ar face ghetus in Primarie, sa cada toti pe galosii inghetati si sa-si rupa gaturile. Puneti pariu ca pana’n pranz, jumatate din zapada e galbena?