fantasy for serial killers

M-am nascut sa fiu amploaiat. Sclav demn si lenes, care se strica de ras, precum Esop, cand un pulica de stapan il ameninta cu biciul. E pierderea lui daca ma scoate din uz. Sau, altfel zis, sunt un Robert Paulson care se viseaza Kaiser Soze pentru ca a pus dinamita sub un monument de arta corporatista. De fapt, sunt un fucking genius prea lenes sa ies in fata, prea dependent de berea de dimineatza ca sa conduc masini smechere, ma enervez cand lucrurile nu merg cum as vrea eu, dar nu fac nimic sa le schimb. Injur natural, fara ostentatie si fara ura, de fiecare data cand e cazul. O sa scriu mai mult pentru prieteni decat pentru necunoscuti, pentru ca ei sunt cei care ma tot intreaba chestii, de la de ce au murit dinozaurii la cat de pertinenta este existenta elitelor in epoca postindustriala. Fuck. Nu stiu. Da’ tre’ sa ma dau si io connaiseur. Si o sa mai scriu aici de vinuri, tutunuri, iarba, mancaruri, licori fermecate sau, dimpotriva, borsuri cu migrena din partea casei, otravuri si alte asemenea. Pe scurt, de viciile care-ti fac ziua mai placuta si tzepele celor care spera ca dependenta mea de placere o sa le aduca vreodata un plus la portofel. Carciumarilor care boteaza vinul, nu blesteme, ci muie!